Cum a inceput totul. Nunta mea.
17-02-2015


A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti, nu-I asa?
Ne-am cunoscut intr-o frumoasa zi de mai, la un picnic, dar nu povestea asta o sa v-o spun acum.
O sa va povestesc inceputurile Dress to Wed - povestea rochiilor de mireasa, si cum am ajuns eu, o corporatista convinsa, intr-o poveste cu rochii de mireasa.

Totul a inceput cu nunta mea. Am vrut o nunta ideala pentru amandoi. Nu stiu daca era din cauza ca era decembrie, dar noi ne-am imaginat ca ar fi ideal sa ne casatorim intr-un cadru de mare, soare, prieteni. Asa ca am inceput sa ne gandim la cele mai indraznete idei pe care le aveam si asa am ajuns pe o insula greceasca cu cativa prieteni foarte apropiati, si parintii nostrii.

Ideea unei nunti "traditionale", in care elementele arhicunoscute si predeterminate, ar fi fost alese si programate de catre cineva care nu doar nu ca ne cunoaste, ci face o alegere exclusiv materiala, ne-a repuls. Daca ar fi fost cazul sa negociem cu mercenarii de salii, sa avem discutii cu privire la friptura de la ora 3 si salata de varza sau nu mai stiu eu ce sarma reinventata, dar tot sarma, ca nu se poate fara, ne-ar fi facut partasi la un lucru pe care nu ni-l doream. Nu judecam acum daca e bine sau nu fara sarmale, ca nu asta e scopul, ci despre curajul de a spune ce vrei si asumarea deciziei. (daaaamn girl) Noi, spre deosebire de altii, am avut, pe langa curajul de a gandi si a spune ce gandim, si binecuvantarea si sprijinul alor nostri. Si nu, bunica nu s-a suparat, ba din contra a inteles, ca ii era oricum greu in avion si departe de casa ei cu pisica.

Buuun, deci sa ne intoarcem la poveste, la o nunta pe o insula greceasca, tu ce rochie ti-ai lua? Chiar asa: exercitiu rapid de imaginatie. Imagineaza-ti rochiile de mireasa pe care le-ai vazut, ever. Acum imagineaza-ti cum ar arata in contextul de plaja. Sau mai bine zis, ai vazut vreodata o rochie, la noi, pe care sa o poti purta la o nunta pe plaja? Poate e din cauza ca nu avem plaja …

Si uite-asa, fara sa stiu nimic despre rochiile de mireasa, m-am avantat in cautare. Ca si tine, buna prietena cu internetul , cateva clickuri mai tarziu ma uitam la prima rochie de mireasa, PENTRU MINE. Sigur, mai vazusem pana atunci, dar o anumita retinere m-a oprit sa imi dau frau liber imaginatiei si sa ma gandesc cum as arata eu in rochie de mireasa, in timp ce eram cu prietena mea care se casatorea la vizionat de rochii. Nici nu stiam de unde sa ma apuc, la ce sa ma uit prima data. Toate erau lungi, mari , frumoase, toate aratau ca niste printese rupte din poveste sau niste sirene atragatoare si incercam sa-mi imaginez, de pe fotoliul de birou, cum as arata eu intr-una. Dar parca ceva nu se lega …

Am deschis toate siteurile pe care le-am gasit si am inceput o munca de Sisif. Imi alegeam preferata de pe fiecare site. Dar nu mai mult de 10. Pe urma incercam sa le compar. Prima data pe cele de pe un singur site, dupa care unele cu celelalte. Dadeam concursuri si concursuri, eram in finale la fiecare site si luam pauza doar cat sa imi odihnesc ochii ca sa pot focaliza din nou pe miliardele de rochii care mi se parea ca sunt de vazut. Nu aveam cum sa termin de facut research, intram in fibrilatii cu toate ca eu nu sunt genul! Plus ca mai am cateva luni! Prea tarziu, intrasem deja intr-un malaxor de vise despre cat de superb e sa-ti cumperi o rochie de mireasa.

Adormeam visand la rochii si ma trezeam cu un model in cap si reincepeam vizionarea revigorata de gandul ca o sa o gasesc, pe EA, ROCHIA MEA PERFECTA! Dar cumva, de fiecare data rochiile care ieseau ieri castigatoare, azi nu mai ajungeau nici pe podium.

Mama, eternul intelept al familiei, mi-a explicat ca pana cand nu pun o rochie pe mine, nu o sa ma lamuresc deloc, asa ca sa nu-I mai trimit sute de modele, altele in fiecare zi. Mi-a zis clar "pune o rochie de mireasa pe tine, orice rochie pe care o gasesti la un magazin, si mai vorbim dupa".

Coincidenta face ca in aceeasi perioada sa inceapa un targ de mirese. Nu ma interesa deloc sa merg, insa, mentionand unei prietene ca ar trebui sa probez o rochie, n-am mai scapat, romtargul m-a mancat. Ca o necunoscatoare, m-am dus fiind sigura ca acest targ o sa fie atot-lamuritor in privinta rochiei. Aveam de gand sa probez rochii si sa plec lamurita. N-aveam de unde sa stiu ce macel ma asteapta. Am nimerit intr-un haos cum doar la piata mi-a mai fost dat sa vad. Rochiile le vedeam de departe, altele de aproape, dar nu intelegeam nimic din ele. Erau mari, unele URIASE, si stateau spanzurate pe niste umerase cu trenele atarnand. Pipaiam materialele, ma uitam cu o oarecare timiditate la domnisoarele care ieseau "mirese" din cabinele de proba …
Vanzatoarele depasite de situatie la fiecare stand, incercau sa vada cine e la proba, cu ce rochie.


- Dumneavoastra cu ce rochita sunteti?
- ?!
- Ah, va uitati, luati rochita si stati aici si asteptati ca mai sunt 3 fete inaintea ta. Nunta cand e?
- Aaa … nu .. Multumesc , mai bine revin eu …
- Daca nu gasiti rochita pe umeras care sa va placa, asteptati sa vedeti ca poate va place de la fete.
- da da .. Multumesc


Nu stiam de ce sunt speriata mai tare. De faptul ca doamna asteapta sa o dezbrace pe cealalta domnisoara de rochie sa o probeze altcineva, sau de faptul ca toata puritatea rochiei de mireasa e dusa pe Dambovita.

Daca cumva iti zici, vai ce puritate, gandeste-te ca atunci cand te duci intr-un magazin obisnuit de cumparat haine, ai conditii mult mai bune decat cele de la o cabina de proba mobila, amenajata intr-un stand ad hoc.

Experienta traita totusi nu ma marcase complet. Aveam sa bifez si acest lucru imediat. Prietena mea tot incerca sa ma convinga ca nu e atat de negru totul, ca ea nu a beneficiat de nici un targ cand si-a facut ea nunta, si ca i-ar fi placut sa fie asa ceva, cu multe rochii. Pe scurt, nu aveam de gand sa plecam de acolo pana cand nu intrebam macar despre rochia pe care o doresc. Asadar, m-am oprit la primul stand si am intrebat:

- Aveti rochii de mireasa scurte?
- ?!!!!! Cum adica scurte?
- ???!!!! Stiti, scurte, deasupra genunchiului …
- Aaaaaa, nu tinem.
- Multumesc.

Aceasta intrebare a devenit laitmotivul plimbarii noastre printre standurile de rochii de mireasa. Am auzit multe "nu avem asa ceva" - uri. Am auzit "nu" simplu. Am primit chiar si o solutie "orice se poate scurta domnisoara". Dar ce avea sa ma marcheze, era replica unei vanzatoare care as putea spune ca s-a si enervat, si, ridicandu-se de pe scaun, a repetat intrebarea mea tintuindu-ma cu ochii iesiti din orbite:
"Rochie scurta??? Rochie de mireasa scurta? Pai rochia de mireasa nu e rochie scurta! Daca vrei sa te duci la discoteca iei rochie scurta! Nu te primeste preotul cu rochia scurta in biserica!"

Acela a fost un moment definitoriu in cumpararea rochiele mele. Nu ai voie rochie scurta, nu se poate asa ceva, nu avem, n-au facut decat sa imi canalizeze tote eforturile spre a-mi gasit o rochie scurta chiar daca va trebui sa am alta abordare. Cum de altfel s-a si intamplat.

Ca sa fiu sigura de alegerea pe care urma sa o fac, dupa ceva vreme cand gustul amar al targului s-a mai dus, mi-am facut programare la 2 ateliere unde vazusem mai multe modele care credeam ca-mi plac.
Nu mai eram entuziasmata. Stiam ca pot proba doar cateva rochii si ca trebuie sa ma misc repede, ca programarile sunt una dupa alta, din ora in ora. Am pus prima rochie pe mine. E grea, lunga, si mare … MARE! Clar nu ma pot imbraca singura … Da' eu cum ma duc la baie? Eu cum o sa dansez in ea? Eu cum o sa ma plimb pe nisip cu rochia asta ?!!!
Stateam ca o stana de piatra uitandu-am in oglinda si singurul lucru pe care-l recunoasteam erau ochii. Dar erau tristi. In rest, nu eram eu. Nu ma recunosteam si nici nu ma puteam imagina mireasa in nici una din rochiile probate. Am plecat stiind ca nu o sa-mi gasesc rochie in magazinele traditionale. De fapt, pe undeva aveam dreptate. Nu aveam sa-mi gasesc rochie la noi in tara.

Poate te intrebi de ce nu m-am dus la o croitoreasa. Sa-mi fac un desen cu ce-mi place, si cum vreau, si gata, problem solved. Pai nu. Pentru ca tot nu as fi stiut cum ar fi venit pe mine, decat cand ar fi fost gata. Sa nu ne intelegem gresit! Destule modele vin bine, dar nici unul nu ma reprezenta si nici nu era potrivit locului unde aveam sa facem nunta. Pur si simplu nu eram eu. Te simti mireasa intr-o anumita rochie. Cand pui rochia pe tine, o simti. Chiar daca mai probezi alta, nu e decat ca sa-ti intareasca sentimentul, ca aia e!

Renuntasem sa ma uit la poze pe internet. In momentul acesta, nu mi se mai pareau deloc relevante. Am inceput sa ma gandesc la ce fel de rochii imi stau bine. La model, la textura, la material, la fluiditate, la cum ma simt. Am inceput sa observ materialele folosite, am inceput sa studiez ce anume face rochia de mireasa sa fie speciala, am inceput sa observ asemanari si diferente. Aceeasi rochi din doua materiale diferite, este o rochie complet diferita. Intr-un sfarsit am gasit in sfarsit formula de cautare! Rochia mea de mireasa pentru plaja, pentru nunta in aer liber era doar peste ocean!
Just around the corner!
Am comandat-o si a venit. Am pus-o pe mine si s-a potrivit. Perfect. Nimic de retusat.
Rochia mamei era si ea pefecta.
Am fost teribil de impresionata.
Rochia a fost perfecta pentru mine si locul ales.
O nunta intr-o insula greceasca, cald si soare garantat, nisip si marea albastra, stradute inguste si pietruite, tzatziki si iubire.

Intoarsa in tara, le-am scris celor cu care am colaborat pentru rochia mea si a mamei (si rochia mamei e in poze) Ma gandeam in scris, cum fac si acum, ca daca as putea sa fac la fel de fericite alte fete care cauta rochii de mireasa deosebite, ar fi superb! Si uite asa, de la aceasta idee simpla, am ajuns sa creez conceptul Dress to Wed.
Dar asta o sa va povestesc data viitoare. :)